Pragmatic și eficient. Iată ce-și dorește lumea. Și totuși, în străfundul sufletului fiecare visează la o poveste complexă, cu pași care dispar în noapte, sub aburii lunii, cu idei înălțătoare și cuvinte care nu mor. Ca-ntr-un vals de Șostakovici.
Într-una din zilele trecute cutreieram pe străzi, cu valsul ăsta în minte (vezi video), și m-a ajuns din urmă o poveste spumoasă din alt timp, pe când norii erau locuiți de zei mici. Și mi s-a făcut dor de poemele lui Homer.
