Doina Ruşti
Manuscrisul fanariot - Doina Ruşti Mămica la două albăstrele - Doina Ruşti Patru bărbaţi plus Aurelius - Doina Ruşti Cămaşa în carouri - Doina Ruşti Lizoanca - Doina Ruşti Fantoma din moară - Doina Ruşti Zogru - Doina Ruşti Omuleţul roşu - Doina Ruşti
Doina Ruşti
Manuscrisul fanariot Mămica la două albăstrele Patru bărbaţi plus Aurelius Cămaşa în carouri Lizoanca Fantoma din moară Zogru Omuleţul roşu
Universitatea Media
Atelier de creaţie: Reportajul

Sumar
 Alexandra Sava - Primul Mos din decembrie
Anca Ciorogar - Studenţii între viaţa de noapte şi facultate
Oana Burcu - Yoga chinuita in democratie
Ionescu Andreea - Demenţă audiofonică în vestul ţării
Corina Roxana Groapa - Bătrâneţe în mizerie
Irina Gologan - Farmaciile veterninare
Anita Vizireanu - Colaboratorii securitatii
Monica-Maria Lungu - Noaptea Alba a artei
Emanuel Panfil - Te joci si castigi
Cristina Bălaş   - Lipscani - un colt apus ...
Nela Nechifor - Renasterea printre oameni
Gabriel Secara   - Metallica, legenda vie a muzicii rock


Alexandra Sava

Primul Mos din decembrie

    Sfintul Nicolae, este sarbatorit la 6 decembrie. In prezent, Mos Nicolae este asteptat cu nerabdare mai ales de copii, care, seara, isi asaza ghetutele sau cizmulitele, frumos lustruite, linga fereastra, sperind ca in timpul noptii, pe nevazute, Mos Nicolae se va furisa in odaie si le va aduce daruri.
    Atunci cand copiii nu au fost foarte cuminti, Mos Nicolae mai aduce si cite o nuielusa. Rolul de ocrotitor al familiei cu care a fost investit de religia ortodoxa Sfintul Nicolae, ii da dreptul sa intervina in acest fel in educatia copiilor.
         Legenda spune ca..
    Sfintul Nicolae, Mos Nicolae din zilele noastre, era, la 17 ani, unul dintre cei mai tineri preoti. La 30 de ani, a fost numit Episcop de Myra, un oras port la Marea Mediterana, care acum este parte din Turcia Moderna. Facatorul de minuni, al carui nume se talmaceste "biruitor de popor, biruitor al raului", a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximilian. Plecind dintr-o casa bogata, Nicolae calatorea in tara, impartind cadouri celor saraci. Se spune ca, dupa moartea parintilor sai, a impartit considerabila avere mostenita oamenilor nevoiasi.
   In timpul Evului Mediu, multe biserici au fost ridicate in onoarea Sfantului Nicolae. In secolul 11, ramasitele sale au fost depuse intr-o biserica din orasul italian Bari. Se spune ca primii cruciati au vizitat Bari si au dus cu ei acasa povestiri despre Sfintul Nicolae. In secolul trecut, mina dreapta a Sf. Nicolae a fost adusa si asezata in Biserica "Sf. Gheorghe" din Bucuresti, unde se afla si astazi. Aniversarea mortii sale, pe 6 decembrie, a devenit o zi in care se daruieste.
   Legenda povesteste despre dragostea lui pentru copii, despre bunatatea lui si despre miracolele pe care le-a faptuit. Probabil cea mai binecunoscuta poveste este aceea care da stire despre felul in care le-a ajutat pe cele trei surori, care aveau petitori dar nici una nu avea zestre, de vreme ce tatal lor era doar un nobil sarac.
Din cauza acestui lucru nu aveau cum sa se marite.
   Episcopul Nicolae era un om timid si nu-i placea sa dea bani direct, deci s-a gandit la o cale prin care sa le poata darui anonim. Cand cea mai mare fata era gata de maritis, bunul episcop i-a aruncat in casa un saculet cu aur noaptea. Mai apoi, cand cea de-a doua fata se pregatea sa se marite, la fel si ea a primit in mod misterios un saculet cu aur. Cand a venit vremea pentru cea de-a treia fata sa se marite, tatal, nobilul sarac, era hotarat sa afle cine este acela care este asa de generos cu fetele lui.
Ramanand treaz, l-a vazut pe episcop cum arunca pe furis un saculet cu aur in casa. Se spune ca Sfanul Nicolae s-a urcat pe acoperis si a aruncat cel de-al treilea sac prin cos, acesta aterizand intr-o soseta care era pusa la uscat, de aici provenind obiceiul de a pune sosete sau saculete de Craciun deasupra semineului. Surprins asupra faptului, Nicolae s-a rugat de tatal fetelor sa pastreze secretul, dar, desigur, cumva au aflat toti de acest lucru. De atunci, de fiecare data cand cineva primea un cadou neasteptat, ii multumeau lui Nicolae.
        Nu suntem singurii
    Sfantul Nicolae este patronul spiritual in Olanda, Rusia, Grecia, Apulia (Italia), Sicilia, Lorraine (Franta) si in multe orase din Germania, Austria, Elvetia, Italia si Belgia. Aniversarea mortii Sfantului Nicolae, pe 6 Decembrie, este aproape de sarbatoarea Craciunului, de aceea, in multe tari, acestea s-au contopit. In Germania insa, Olanda, Elvetia, Romania, si alte citeva tari europene aceste doua sarbatori au continuat sa se sarbatoreasca separat.
    La crestinii din Republica Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawaii el coboara din barca. In districtul german Berchtesgaden, 12 tineri imbracati in paie si avind masti care reprezinta animale danseaza in urma Sfintului Nicolae, sunind din talangi.

       Altadata..
    In mod traditional, copiii primeau in noaptea de 5 spre 6 Decembrie daruri sub forma de bomboane, prajituri, mere si nuci. In unele locuri copiii isi puneau ghetutele la usa in ajunul zilei de Sfantul Nicolae si a doua zi dimineata le gaseau pline de bomboane, prajituri, portocale si fructe uscate. In Olanda copiii isi primeau cadourile in saboti de lemn.
        Astazi..
   In Romania, Sfantul Nicolae, cunoscut ca Mos Nicolae, vine in fiecare an, in noaptea de 5 spre 6 Decembrie cu daruri atat pentru copii, cat si pentru adulti. In seara zilei de 5 Decembrie, ghetele si cizmele sint curatate, lustruite si puse la usa in casa fiecarui roman. Mos Nicolae are grija de fiecare membru al familiei si el pune cite un cadou mic (in general dulciuri sau fructe) in ghetele sau cizmele fiecaruia. In unele parti ale tarii, Mosul aduce si crengute argintii (crengute subtiri ce se dau cu un strat de bronz) odata cu darurile. Copiii neascultatori sint avertizati de parinti ca vor primi doar crengutele daca nu sint cuminti (de aici si asocierea dintre bat si Sfantul Nicolae, folosit la cumintirea obraznicilor). Obiceiul acesta, al venirii lui Mos Nicolae, este foarte vechi la romani si este unul dintre cele mai importante sarbatori ale anului, in special pentru copii.
        Imaginea bunului Mos
    In traditiile arhaice romanesti, Mos Nicolae este imaginat ca un personaj mitologic, cu barba alba, din care incepea sa ninga atunci cand o scutura. In cultul solar autohton, Mos Nicolae avea sarcina mitologica sa vegheze poarta dinspre apus a cerului, sa stie Soarele sa se intoarca din tinuturile de miazanoapte, sa rasara tot de la rasarit si nu de la apus.
    Se spune despre Mos Nicolae ca ar avea mai mare trecere pe lînga Dumnezeu: cînd se deschide cerul la miezul noptii de Craciun, el poate fi vazut stînd la masa împarateasca, chiar lînga Dumnezeu.
    Cand colonistele olandeze au calatorit in America, au adus cu ele un episcop care purta un costum rosu si mergea calare pe un cal alb. Imaginea americana a episcopului va evolua treptat pana la cea a unui batran spiridus vesel.
    In unele culturi, Sfantul Nicolae calatoreste impreuna cu un insotitor care il ajuta. In Olanda, episcopul navigheaza pe un vapor sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare care ii spune cum s-au purtat copiii olandezi in timpul anului. In Germania, Sfantul Nicolae calatoreste tot cu un insotitor, care vine cu un sac in spate si o nuia in mana. Copiii obraznici sunt pedepsiti cu cateva lovituri de nuia.



Anca Ciorogar
Studenţii între viaţa de noapte şi facultate

Noaptea vesel--ziua trist
 

Mâine începe seminarul de la 8? Nu contează!O seară în club nu trebuie ratată. În orice zi a săptămânii, cluburile din Bucureşti sunt pline. înghesuială, mult fum, alcool şi muzică la maxim--aşa se desfăşoară  noaptea normală a fiecărui student. De câţi bani ai însa nevoie pentru a te distra ca la carte? 50 lei, 100 lei? Sau chiar mai mult--
 

Paradisul studenţilor

Complexul Regie, miezul nopţii. Străzile sunt invadate de studenţii iesiţi din cămine. Majoritatea se îndreaptă spre cluburile care împânzesc complexul. Printre ei se strecoară câte o maşina de lux. În dreapta şoferului e tot timpul o domnişoară într-un maieu scurt si blugi foarte strâmţi. "Ce faci măi? Hai mai repede!!!" sau "În seara asta bem!", se aude parcă în ecou din gangurile înguste. Primul club e prea plin. Nu mai sunt locuri. Asta nu e o problemă. La nici 100 de metri, un alt club, amenajat într-o fostă cantină. Nu poate fi aşa rău din moment ce toţi se îndreaptă spre el. La intrare, mare îmbulzeală! Mari sunt si preţurile: 10 lei intrarea, 80 lei cea mai ieftină băutură, fară alcool evident!
Odată intrat esti orbit de zecile de reflectoare. Plamânii vibrează în tine--Nu mai ştii unde sa te uiţi: la ecranele care emit acelaşi reclame obositoare sau la animatoarele de pe boxe, îmbrăcate sugestiv în bikini şi uneori sutien.
"Haideţi, mânuţele sus!...Cine are fluier, sa fluiere!!!" strigă Dj-ul. Mulţimea ridică mâinile în aer şi urlă sălbatic. Muzica se schimbă, dar ritmul rămâne acelaşi. Toată lumea sare pe ritm, făcând platforma să vibreze. Te întrebi cum de mai rezistă stâlpii de susţinere.
Când ieşi din club, eşti lovit de aerul rece a dimineţii. Pe străzile înguste, studenţii se îndreaptă acum  uşor înspre camerele de cămin. Alţii  fug însă grăbiţi spre taxiurile care asteaptă aliniate în faţa cluburilor. Şi aşa se mai încheie o seră în singura zonă a Bucureştiului care nu doarme niciodată.
 
 

Ca la 20 de ani--
 

Cu jeanşii rupţi, cu mâna stângă în buzunar, stătea la bar. În mâna dreaptă ţinea o ţigara din care trăgea însetat, ca şi cum ar fi fost ultimul fum. Mi-a spus că îl cheamă Mihnea şi că e student în  anul 2 la A.S.E. Părea că nu îi pasă de nimic. Trăia pur şi simplu muzica. Avea părul puţin răvaşit şi se ciufulea din ce în ce mai tare pe măsură ce dădea din cap. "Mai am 10 lei--o să  cumpăr o bere". Nu părea să îi pese că a doua zi are cursuri de la 8. Acesta e avantajul vârstei: poţi petrece o noapte întreagă şi a doua zi o iei de la capăt!  Volumul muzicii rămânea constant, însa entuziasmul lui creştea cu fiecare piesă--sărea mai tare, urla mai tare, parcă dădea pulsul mulţimii. Era ca un fel de dirijor. Lumea se mişca în ritmul lui.Ochii lui verzi erau pătrunşi de luminile puternice ale laserelor. De fapt cu toţii erau orbiţi, însă păreau să comunice atât de bine. Se simţeau cu toţii liberi. Liberi de orice grijă, de orice se află în exterior. Păreau cu  ţoţi a fi într-un dulce sevraj al uitării. Acest sentiment creează dependenţă, dupa cum mi-a spus şi Mihnea. Cam aşa e portretul unui  student--
 

Costul distracţiei

Şirul nesfârşit de cheltuit bani începe cu primul drum cu taxiul. Viaţa de noapte în capitală începe dupa ora 23, cand nu mai circulă de mult tramvaiul. Iar maşinile de lux care se plimbă prin complex şi prin oraş, sunt de obicei conduse de "studenţi" la 40 de ani, cu lanţuri groase la gât. A doua oprire în portofel, e intrarea în club, minim 10 lei. Apoi urmează avalanşa de băuturi. O apă plată 6 lei, sucurile 8 lei, iar dacă vrei să "prinzi aripi", un pahar de whiskey cu energizant, care e în jur de 16 lei. Şi aşa ajungi aproape de 50 lei.
De cele mai multe ori, studenţii se plimbă în mai multe cluburi in aceiaşi seară. Astfel se dublează sau chiar triplează suma iniţială.  Din păcate, pe lângă faptul că viaţa de noapte ne lasă cu cearcăne si oboseală, ne lasă şi cu buzunarele goale!
 
 
 

Alternativa

 Cum a venit frigul s-au închis toate terasele, gata cu escapadele la mare, s-a terminat de mult cu ştrandurile. Sunt însă multe lucruri de făcut. Doar daca iei un ghid de distracţie din Bucureşti, îţi poţi face program în fiecare zi a saptmânii. Găseşti de toate: expoziţii, lansări de carte, concerte, piese de teatru, operă si operetă. Cum se face atunci că studenţii stau in casă pe parcursul zilei şi cum se lasă seara, ies imediat din casă? Şi aşa  proprietarii cafenelelor si cluburile îşi umplu buzunarele. E ca un cerc vicios--noapte de noapte, acelasi program, iar ziua ţi-o petreci în acea dulce moleşeală şi cu gândul la distracţia de aseara.
Chiar şi cu atâtea alternative, studentii preferă viaţa de noaptea. Aşa se simt cel mai liberi--



Oana Burcu
Yoga chinuita in democratie

Yoga, un sistem filosofic indian care nu mai are loc in Romania timpurilor noastre.

Povestea MISA totusi continua de mai bine de 2 ani.
In martie 2004, liderul unei scoli yoga-Miscarea de Integrare spirituala in absolut (MISA), Gregorian Bivolaru era arestat pentru ca ar fi intretinut relatii sexuale cu o minora, cooptata in organizatie si pentru incercarea de trecere frauduloasa a granitei. Parchetul Curtii de Apel Bucuresti a deschis un dosar de urmarire si pentru infractiuni de spalare a banilor si evaziune fiscala. In urma retrageri declaratiei minorei, care a motivat ca anchetatorii ar fi fortat-o sa minta, Guru a fost eliberat. Bivolaru a parasit Romania, desi pe numele lui exista o interdictie de iesire din tara. A fost retinut apoi la Malmo,in Suedia, unde a formulat o cerere de azil politic, sub motivul ca in Romania este persecutat. Autoritatile romane au trimis la randul lor o cerere de extradare a fugarului, care a fost respinsa ulterior. Pe 23 decembrie 2005 Bivolaru a obtinut azil politic in Suedia, manadatul de arestare internationala ramanand insa valabil pe teritoriul oricarui alt stat. In august 2006 ancheta a fost finalizata. Guru va fi trimis in juedcata alaturi de alti 20 de inculpati. Gregorian Bivolaru nu este insa de gasit, iar autoritatile suedeze ridica nepasatoare din umeri.
 

 "Circ televizat"
     Ne-am integrat si noi, insa nu in absolut, ci in randurile yoginilor. Misiune deloc dificila, fata de cum s-ar crede. Usile organizatiei sunt deschise oricarui doritor care crede in ezoteric. Am pasit sfiiti printre oamenii care-si aranjau paturica, pregatindu-se ca niste elevi constiinciosi de inceperea cursului. Ce aveau in comum copiii de 10 ani adusi de mana de parinti cu batrani cu handicap aflati acolo? Speranta si credinta. Mirosul puternic al betisoarelor parfumate ne-au facut sa uitam repede ca suntem intrusi. Dupa o scurta introducere in subiect, profesorul-guru a inceput o serie de exercitii ce pareau mai degraba asemanatoare exercitiilor aerobice, numai ca aveau ca baza concentrarea. Au trecut repede cele 3 ore de curs. La iesire ne-au fost oferite spre vanzare carti de filosofie, de cultura indiana, precum si diverse tratamente naturiste sau esente frumos mirositoare. " Da da asta inseamna yoga cu adevarat,introducere in filosofie,in ezoteric", ne-a aprobat ingaduitor unul din cursanti. "Oamenii nu mai au inima si mintea deschise", a continuat cu un oftat prelung, dand din cap dezaprobator, "atunci ca erau comunistii si nu puteai, acum ca e democratie si n-ai timp". Astfel l-am cunoscut pe nea Mihai, acum in varsta de 55 de ani,  practicant de yoga de 20 de ani,dupa cum aveam sa aflam ulterior. Tot el ne-a explicat cum stau "de fapt lucrurile cu scandalul MISA". "In spatele unui scandal mediatic se ascund mereu alte motive, dar nimeni nu vrea sa vada lucrurile asa", spune cu regret nea Mihai care priveste cu "dezgust circul televizat" MISA. "In 10 ani cat am stat printre yoghini, nici macar o data nu am auzit povestile inventate azi. Nici cura cu urina, nici abuzuri sexuale n-au existat". Constantean de origine, Mihai a mers anual la spirala de la Costinesti, unde l-a si cunoscut pentru prima data pe guru, pe Grig, cum ii spun apropiatii. "Un om simplu, sters chiar, care nu epata prin nimic. In schimb ridica nivelul de energie al spiralelor, atunci ii simteai cu adevarat prezenta ", povesteste cu mandrie yoghinul. "Prin meditatia indiana poti descoperi lucruri nebanuite de ratiune, dar poti la fel de bine sa te pierzi in energiile chackrelor. Ori te dedici, ori renunti" a incercat sa ne initieze tantos nea Mihai.

Pro sau contra MISA
O parte a presei, implicit o parte a populatiei a preluat cu entuziasm scandalul Misa: desciderile mascatilor mai mult sau mai putin legale in locuintele practicantilor yoga, difuzarea casetelor cu orgiile la care se dedau membri miscarii,etc. Putini sunt cei care au sesizat ca in acelasi timp a survenit incarcerarea deputatului PSD Gabriel Bivolaru, acuzat de prejudicierea Bancii Romane pentru Dezvoltare (BRD) cu peste 2.200 miliarde de lei. A fost lansata ipoteza ca guru Bivolaru ar fi folosit de PSD pentru a acoperi mediatic cazul colegului lor de breasla. Yoginii sunt primii care sustin aceasta varianta. Deasemenea Gregorian Bivolaru, a declarat ca fosta putere s-a razbunat si s-a folosit de imaginea lui pentru a musamaliza cazuri de politica interna si pentru ca in cadrul unui congres yoghin sustinut in Franta, Bivolaru, a vorbit despre "mizeriile" de pe teritoriul Romaniei. Argumente in acest sens sunt si erorile impardonabile ale autoritatilor si justitiei romanesti. Pe de alta parte exista martori care sustin ca au participat la o serie de orgii din taberele de vara de la Costinesti si nu numai. "De atunci am inceput sa-l vad mai des si sa am diverse discutii despre yoga, despre cresterea sanilor si despre sex. In primavara anului 2002 am avut prima relatie sexuala cu el, fiind primul barbat din viata mea", declara in marturia initiala, Madalina, minora care l-a acuzat de abuz sexual.

Autoritaile se scuza si se acuza
Gregorian Bivolaru a primit azil politic in Suedia datorita unui raport realizat de catre APADOR-CH - organizatie condusa la data respectiva de catre actualul ministru al Justitiei, Monica Macovei , raport in care erau sesizate inclusiv  o serie de abuzuri ale autoritatilor judiciare (descinderi si perchezitii violente, actiuni brutale, intimidari etc.).
Sunt sesizate "violarea drepturilor si libertatilor fundamentale",  creionand o imagine jalnica atat autoritatilor judiciare, presei, cat si statului de drept.
Ministrul Justitiei, Monica Macovei a cerut Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) sa faca o ancheta privind posibilele abuzuri ale procurorilor in cazul Gregorian Bivolaru. Inspectorii CSM s-au hotarat in cel mai pur stil "nu la noi e pisica ci la voi" sa incerce sa-si faca scapati proprii colegi de breasla, aruncand vina pe Ministerul Justitiei. In "Raportul Bivolaru" din februarie 2006, al CSM, inspectorii conchid ca ministrul justitiei nu a trimis toate documentele in Suedia pentru extradarea liderului MISA: "Asa cum deja s-a aratat, instanta suedeza a invocat lipsa de probe in cererea de extradare din partea statului roman si deci nu a analizat valabilitatea mandatelor de arestare asa cum sustine ministrul justitiei in adresa din 9 ianuarie 2006". Lidia Barbulescu, vicepresedinte la Inalta Curte de Casatie si Justitie, a sustinut insa ca raportul intocmit de inspectori nu s-a bazat pe toate documentele necesare:"Nu ni s-a pus la dispozitie dosarul cu documentele care au fost trimise in Suedia de Ministerul Justitiei".
Dreptul de a nu fi informat incorect
"Noi vrem egalitate, dar nu pentru catei"-cam asa s-ar traduce povestea MISA in spatiul mioritic. Numai ca egalitatea si democratia mai sunt uitate "pe ici pe colo si anume in punctele esentiale" (Caragiale).



Ionescu Andreea
Demenţă audiofonică în vestul ţării
Timişoara a fost adusă la viaţă de sunetul muzicii... electornice şi urbane
 
 
 

La mulţi ani TMBase!

         Totul a început in 1997. Atunci a avut loc pentru prima dată festivalul TMBase (Timişoara base ). Deşi toţi sperau ca acesta să se repete şi în viitor, nimeni nu ştia şi nu credea că TMBase- ul va ajunge să implinească nouă anişori. La fel ca în trecut, şi anul acesta micuţul gălăgios din Timişoara şi-a sărbătorit ziua aşa cum ştie el mai bine. Cu puţini bani, dar sprijinit de aripile pe care ţi le da o anumită băutură energizantă, de British Council şi de alte centre culturale şi locale a reuşit să adune într- un singur loc pe iubitorii muzicii electronice din România, dar şi din alte ţări. Trei nopţi, atât a durat petrecerea, trei nopţi în care nebunia a pus stăpânire pe întregul oraş. Joi, 19 octombrie, s-a dat startul în Club 30. Vineri şi sâmbătă, 20, respectiv 21 octombrie, petrecerea s-a mutat în halele industriale de pe strada Divizia 9 Cavaleriei, care au răsunat până în zori de zi.

Licoare care întinereşte
          De la Iaşi, de acolo a venit Vlad Iovanov. Are 25 de ani şi a aflat de acest festival când avea doar 18 ani. Atunci, a plecat la Timişoara cu câţiva prieteni, fără ca părinţii lui să ştie. Acum a crescut, este un om serios care lucrează într-o agenţie de publicitate, dar care o dată pe an se simte ca " atunci când am fugit de acasă". Când te uiţi la el ai zice că e doar un copil. Roşu în obraji, cu părul ciufulit şi cu fruntea udă din cauza transpiraţiei, nu se mai opreşte din dans. " Aşa fac în fiecare an timp de 3 zile! Uit de toate şi de tot când vin la Timişoara! Ziua dorm, iar noapte... cum sa zic... îmi fac de cap! ".
           În ochii lui se citeşte fericirea unui copil. Aşa că îl las să se distreze în continuare. Nu vreau să-i mai răpesc nici măcar un minut din ultima noapte de adolescenţă din acest an.
"... pentru că sunetul ajunge din difuzoare până-n sânge..."
         În prima zi a TMBase-ului, gazda a fost Club30. Aici Roli Breaker, Sensorship şi alţi dj şi m.c. i-au pregătit pe cei prezenţi pentru ceea ce urma să vină. Cele peste 2500 de persoane au plătit un bilet de 30 de lei noi, pe seară şi s-au distrat cum au putut ele mai bine. Vineri, în jurul orei 22, petrecăreţii au început să apară. În prima sală, sau mai bine zis la scena 1, Bully a spart gheaţa. Ajutaţi de cei de la  Kid Fresh and Rafik şi cei de la Şuie Paparude, tinerii, îmbrăcaţi cu haine groase şi fulare şi-au aruncat hainele pe unde au putut şi au dansat până pe la 7 dimineaţa. Aceleaşi 35 de grade Celsius au fost şi la scena 2 unde au mixat cei de la Urban şi alţi dj cum ar fi Addo.
         Sâmbătă, temperatura a crescut cu încă câteva grade, lăsându-i pe mulţi dintre cei prezenţi la bustul gol, sau doar în bustiere pe unele fete, spre fericirea celor care îşi trăgeau sufletul pe margine. Scena 1 a luat foc când şi-a făcut apariţia David Carretta. Spectatorii nu se mai puteau opri din dans. Când dj-ul a părăsit scena şi în locul lui au intrat cei de la Future Funk Sqad împreuna cu Tamra şi MC Mojo, care au cântat live, fanii au dansat şi au aplaudat până după ora 4 dimineaţa. Mulţimea a intrat în delir când pe scena au intrat Pendulum şi MC Verse, "piesa de rezistenţă" a TMBase-ului din 2006. Deşi la scena 2 nu au fost nume atât de cunoscute, Self Made Music şi alţii au reuşit să-i ţină în priză şi pe cei care au vrut ceva puţin mai liniştit, păstrând totuşi temperatura constantă... în jur de 40 de grade Celsius.

Prizonieri ai muzicii
         Din păcate acest festival nu s-a lăsat fară incidente. Sâmbătă noapte, după ora 1 şi jumătate, peste 500 de jandarmii au trebuit să ţina piept celor înnebuniţi de muzica şi caldura din hală, dar şi celor înnebuniţi de frigul de afară care încercau să intre să-i asculte pe cei de la Pendulum. În jurul orei 2, uşile au fost închise şi nimeni nu mai avea voie să intre dar nici să iasă. Situaţia a fost destul de... grea...pentru unii în acele aproximativ 45 de minute. Într-un final uşile s-au deschis şi lumea a început din nou să intre, dar mai ales să iasă.
         Un alt incident a avut loc in jurul orei 3 jumătate, când salvare şi-a făcut apariţia. " Am fost chemaţi pentru că o leşinat cineva. Nu ştiu să îţi spun mai multe. O să le fie cam greu doctorilor să ajungă la leşinat...nu vezi ce e afară, Jihad!?!", a declarat şoferul ambulanţei. Maşina a plecat din faţa halei abia dupa 20 de minute, când au reuşit să o scoată pe fată din prima sală. " A băut recunosc, dar i s-a facut rău din cauza căldurii. Nu am reuşit să o scot afară şi a leşinat", a spus Victor, un prieten de-al victimei.

Dacă nu ai curaj... fă-ţi!!!
         În ciuda celor două incidente, care până la urmă s-au sfârşit cu bine, această petrecere a fost una foarte reuşită. Locaţia aleasă în acest an de organizatori a fost mult mai bună decât cea din anii trecuţi. Aşa că un plus pentru locaţie! Încă un plus pentru sonorizarea excelentă, încă unul pentru animaţiile proiectate în timplu concertelor şi încă un milion de plusuri pentru formaţiile chemate. A fost o alegere şi o experienţă... care mă lasă în final fară cuvinte! Un sinur lucru mai trebuie precizat: TMBase-ul nu evoluează de la un an la altul numai datorită locaţie sau a formaţiilor chemate ci şi datorită oamenilor. Ei sunt aceeaşi de fiecare dată, dar totuşi diferă mereu...ei invaţă în fiecare an să se distreze din ce în ce mai tare. Singura concluzie pe care pot să o trag este că TMBase-ul mă face, să mă simt mai plină de viaţă şi mai plină de energie...de fiecare dată.



Corina Roxana Groapa
 
 

Batranete in mizerie

Asa s-ar putea rezuma viata pensionarilor din Romania.
 

Muncim o viata ca sa avem o batranete linistita, fara lipsuri, pentru a nu fi  nevoiti sa depindem de altii. Dar daca dupa ce am muncit o viata intreaga, ajungem sa intindem mana dupa un colt de paine? Cine este de vina? Noi pentru ca nu am imbatranit mai greu? Viata pentru ca a trecut prea repede? Statul pentru ca nu are fonduri?

Batranete, haine grele

Batranetea a devenit cosmarul tuturor sau, mai bine zis, a multora dintre noi, care nu avem matusi miliardare, nu suntem demnitari si nici nu avem prea multe sanse de a castiga sume fabuloase la loto. Muncim de dimineata si pana seara ca niste roboti umani, lasam de izbeliste viata personala, ne straduim sa castigam atat cat sa avem o viata decenta, pentru ca dupa vreo 30-40 de ani de munca, sa ajungem niste cersetori, traind la mila celor darnici. Ne lasam acasa demnitatea si toate principiile in care am crezut si pe care le-am aparat, si cerem o mana de ajutor, unor oameni care nu ne aud, nu ne vad si carora nu le pasa. Primim o pensie care nu ne ajunge nici pentru cele mai stricte cheltuieli, fara a mai pune la socoteala ca mai este nevoie si de mancare, medicamente si ceva imbracaminte.

Strigat de disperare

Ajunsi in pragul disperarii, pensionarii ies in strada si cersesc, in liniste, poate cineva se indura sa le lase o moneda. Asa am intalnit-o pe Maria Dragoi, o batranica de 70 de ani, mica de statura si subtirica, pe fata careia si-au lasat parca amprenta mai multi ani decat mi-a spus ca are. In tinerete era doamna profesoara, mereu cocheta si admirata de toti elevii sai, acum insa sta ghemuita pe trotuarul de pe Bd. Magheru, cu mana tremuranda intinsa, cu ochii impaienjeniti de lacrimi amare, si zice "Bogdaproste" celor care ii lasa cate o mie de lei. "N-am crezut niciodata ca voi ajunge aici. Le spuneam mereu elevilor mei sa invete ca sa aiba un viitor si acum--" imi spune trista doamna profesoara si izbucneste in plans, fara a-si mai continua povestirea. O iau de mana pentru a o incuraja, dar ce consolare as putea sa-i ofer unei femei care sta zi de zi in frig, in ploaie, pentru a manca ceva, pentru a trai? Nu are copii, sotul ei a murit cu 5 ani in urma, iar pensia pe care o primeste este de 2.800.000 lei. Este cardiaca, dar a renuntat sa-si mai cumpere medicamente pentru ca abia daca ii ajung banii pentru cheltuieli. Nu vrea sa ramana restantiera, nu vrea sa se injoseasca si mai rau. "Mi-e frig, ma dor oasele, sunt batrana, nu mai pot, nu stiu daca o sa trec si de iarna asta", rosteste incet si se uita pierduta in ochii mei.

Crampei de fericire

Maria Dragoi s-a nascut si a trait toata viata in Bucuresti. A absolvit Facultatea de Filologie la Universitatea Bucuresti si a predat limba romana la Liceul "Iulia Hasdeu". Inca mai are o poza de pe vremea cand era tanara, pe care o tine mereu in portofel. Mi-a aratat-o si mie. A fost intr-adevar o femeie frumoasa. Avea un par lung si negru, buclat, niste ochi mari si calzi, si un zambet strengar. Ii plac enorm copii, poate si pentru faptul ca nu a putut avea niciodata proprii copii, si tocmai de aceea a fost mai mult decat o profesoara pentru elevii sai. Le dadea sfaturi de care, spune ea, ca mai tarziu au tinut cont si ii invata sa iubeasca limba romana, nu doar sa o invete. "Tin minte ca mereu ma surprindeau ca citeau carti ce nu tineau de programa scolara si veneau la ora sa le comentam. Imi placea sa-i vad entuziasmati!", imi spune usor melancolica si, pentru prima data de cand vorbesc cu ea, vad un zambet pe chipul sau incremenit de frig. S-a casatorit la 30 de ani, destul de tarziu pentru acea vreme, dar a gasit omul potrivit. N-au avut niciodata certuri care sa dureze mai mult de cateva minute, nu si-au reprosat niciodata nimic, nu au regretat niciodata ca nu au avut copii. "Asa a vrut Dumnezeu! Mi-a dat in schimb sute de copii frumosi si destepti, care m-au facut sa ma simt mandra de ei!".

"Va vom cauta noi!"

De mai bine de 3 ani umbla pe la primarie sa ceara ajutor, pentru ca a ajuns la capatul puterilor. Cat timp a trait sotul ei, s-a mai descurcat cum s-a mai descurcat, dar de cand el nu mai este, nici ea nu mai stie cum sa-si dramuiasca putinul venit. Statea cateodata de dimineata si pana la incheierea programului pe holurile primariei si nu o baga nimeni in seama. Alteori, ca sa scape mai repede de ea, i se spunea "Va vom cauta noi cand vom gasi o solutie sa va ajutam!", dar nici pana astazi nu a venit la ea nimeni din partea primariei. Fie nu au gasit solutia, fie au uitat sa o mai caute. Stie ca nu este singura in situatia asta, dar inca mai spera ca se va gasi cineva care sa-i intinda si ei o mana de ajutor.

Sperante

Conform statisticilor, in prezent in Romania sunt peste 6 milioane de pensionari, iar raportul dintre contribuabili si pensionari este de 1.32, de trei ori mai mare decat acum 16 ani. Asta inseamna ca un angajat sustine 1.32 pensionari, fapt ce produce un dezechilibru total in sistemul de pensii. Inca nu se stie cand va gasi cineva o solutie pentru a rezolva problema pensiilor, cert este ca pana atunci mii de batrani vor indura umilinta de a cersi un trai mai bun. Asa a ramas si batranica mea, cersind pe cel mai mare bulevard din  Bucuresti, pe langa magazine de bijuterii si haine de firma, printre oameni prea grabiti sa o mai vada.


Irina Gologan

Farmaciile veterninare




PESTE JUMĂTATE DIN FARMACIILE VETERINARE ÎŞI ÎNCHID PORŢILE DE LA 1 IANUARIE

PATRUPEDELE DIN ROMÂNIA INTRĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANA

De la 1 ianuarie 2007 majoritatea  farmaciilor veterinare din România vor fi desfiinţate sau transformate în puncte farmaceutice veterinare. Specialiştii consideră ca multe dintre farmacii nu se vor încadra în noile cerinţe ale ordinului 185/2006 al preşedintelui Autoritaţii Naţionale Sanitar Veterinare(ANSV).Uniunea Europeană intră din nou in scena cu o serie de condiţii drastice ,de data aceasta ,privind organizarea si funcţionarea unitaţilor farmeceutice veterinare.

DEZINTEREZ SAU NESTIINTA--.

Doamna Mimi isi aminteste cu ochii in lacrimi despre nazbatiile pisicutei Puffy."Era un ghemotoc plin de viata.In fiecare zi ma astepta la usa--simtea cand vin acasa si abia astepta sa ne jucam impreuna.Nu-I rezistam chiar daca eram obosita."
Puffy era un pui de birmaneza.Avea doar 5 luni cand o graseala a unui farmacist veterinar i-a curmat viata.Stapana sa,doamna Mimi ne povesteste cum intr-o seara firescul nu s-a mai intamplat.Puffy nu o mai astepta la usa."Am gasit-o bolnava, intinsa in mijlocul camerei si nu dadea nici macar din codita".Speriata a alergat spre farmacia de la colt,o farmacie mica,intr-un fost garaj auto.Pentru farmacist era un caz in plus.O pisicacarese pareca avea o simpla indigestie ,propabil de la mancare.Asa ca i-a dat femeii ce a avea la indemana."Mi-a zis ca nu are ceva special pentru pisici insa cu siguranta acest tratament pentru caini va va ajuta.Mi-a spus sa-i dau doar jumatate de capsula."Asa a si facut ,insa jumatatea de pastila i-a fost fatala lui Puffy.Dimineata stapana a gasit-o fara suflare.Doamna Mimi abia isi mai poate stapani lacrimile.E o femeie singura de 50 de ani care nu mai are pe nimeni.O avea doar pe Puffy,care ii alina singuratatea.
"Am stat de vorba cu un medic care intr-adevar mi-a spus ca e inadmisibil sa-i dai pisicii un tratament pentru caini."
 

REGULI DURE
Mai mult de jumatate din patronii de farmacii veterinare vor fi obilgaţi să tragă obloanele sau chiar să se reprofileze ,pentru ca afacerea lor nu mai corespunde normelor Uniunii Europene,legate de dotările si amplasarea farmaciilor.Aşa că se exclud spaţiile improvizate în barăci de lemn ,în garaje sau în locuinţe.Farmaciile veterinare vor fi în mod obligatoriu la parterul clădirilor si vor trebui sa deţină minimum 3 încaperi cu legaturi funcţionale între ele.
Una dintre cele mai importante cerinţe este aceea ca în farmacia veterinară să existe doar personal calificat.Nici măcar la tejghea nu va mai vinde un simplu vânzător ,ci însuşi medicul veterinar,dealtfel administratorul farmaciei,care va asigura condiţiile de păstrare si eliberare  a medicamentelor.Totodata proprietarii de patrupede nu vor mai face pe medicii veterinari,asta pentru ca medicamentele se vor vinde doar cu reţetă,eliberata de medicul specialist.
Dealtfel farmaciştii încearcă să vândă ceea ce este mai scump sau ce se apropie de termenul de expirare ,fără să mai ia în calcul specia sau de multe ori chiar şi boala de care suferă animalul.

MEDICII VETERINARI RIPOSTEAZĂ

După ani întregi în care au studiat medicina ,o parte din medicii veterinari vor profesa într-o farmacie.Uniunea Europeana îi vrea indispensabili ,neputând fi substituit de o persoană de altă profesie.
Reacţiile multor medici au fost neaşteptate .Ana-Maria Cojoc este un proaspat absolvent al Facultatii de Medicina Veterinara si nu numai ca nu pare incantata de idée "Nu vreau sa cred ca am invatat 6 ani in facultatea asta ca sa ajung sa vand intr-o farmacie.Cred ca si un asistent veterinar s-ar descurca."Parerile insa sunt pro si contra."Important e ca lucrezi tot cu animale.De asta am ales sa fac scoala asta pentru ca iubesc animalutele.Asa ca as face orice daca stiu ca le-as ajuta."Ne spune Mihai Gavril student inca in anul 5 la Facultatea de Medicina Veterinara.

STĂPÂNII DE ANIMALE SUNT MAI LINIŞTIŢI

Conform noilor reguli impuse de Uniunea Europeană ,actualele farmacii veterinare îşi vor schimba titulatura ,doar ca să sune aşa cum scrie la carte.Ele se vor numi de acum puncte farmaceutice şi urmează să sufere o serie de modificări şi modernizări pentru a respecta întru totul condiţiile impuse de Europa,asta in cazul în care nu le vom găsi cu lacătul in uşă.Proprietarii de câini,pisici ,şerpi sau alte necuvântătoare răsuflă liniştiţi pentru ca de acum se simt mai siguri pe sistemul veterinar.Aceştia spun ca de multe ori le-au fost prescrise medicamente care mai degrabă au înrăutăţit starea pacientului.Regula le este clara si pe plac.Mai întâi isi duc animalul la consul iar apoi ,În funcţie de reţeta prescrisă de un medic veterinar ,cumpără de la "farmacia europeană" medicamentaţia ideală.Aceeasi doamna Mimi mi-a spus ca vestea o linisteste "Nu stiu ce sa mai zic.Mi-e si frica sa-mi mai cumpar un animal si sa mi-l omoare un oarecare .Dar daca ziceti ca Europa va schimba foaia ma mai gandesc .Poate tot o pisicutza,numai sa stiu ca in caz de boala un medic imi va prescrie pana si o simpla pastila."
O ROMÂNIE PUSĂ LA PUNCT
Se pare că pe zi ce trece Uniunea Europeana are alte si alte cerinţe pentru cei care vor să-i treacă pragul.Ne vrea sănătoşi tun atăt pe noi cât şi pe animalele noastre.Un lucru bun şi demn de luat în seamă însă,cel puţin la prima vedere deloc simplu de realizat în doar câteva luni.E greu să credem ca de la 1 ianuarie 2007 toţi bunicii si bunicele vor sta la coada la farmacii pentru reţete ,alaturi de animalele de curte bolnave .



Anita Vizireanu
Colaboratorii securitatii

"Nu ne legati, nu ne legati! Mai copii, mai! Va dau pe mana securitatii! M-auziti? Rusine, v-am crescut!" Ultimele cuvinte ale Elenei Ceausescu reusesc sa sublinieze intreaga activitate a securitatii din perioada comunista, o arma puternica in slujba unui singur scop: inabusirea oricarei libertati.

Inceputurile
Securitatea a fost infiintata la 30 august 1948 prin Decretul nr. 22 al Marii Adunari Nationale, sub numele de "Directia Generala a Politiei de Siguranta".
Aceasta avea rolul de "a apara cuceririle democratice si de a asigura securitatea Republicii Populare Romane impotriva uneltirilor dusmanilor interni si externi". In cele din urma a ajuns sa fie principala sursa de informatii care au dus la inchiderea "dusmanilor poporului" in puscarii sau lagare.

Recrutarea informatorilor si rolul lor
Agentii Securitatii isi adunau fortele informative alegand cetateni responsabili, bine vazuti in societate, care credeau ca pot contribui la bunastarea Romaniei. Un astfel de om era si Bucur Nicolae, care a fost abordat de Securitate inainte de ani '70. In 1972 ajunge seful Directiei D.G.T.O. (Directia de Tehnica Operativa), avand misiunea de a oferi informatii despre coletele trimise din si in strainatate, fiind instruit sa creada ca exista posibilitatea ca pachetele sa contina informatii destinate dusmanilor republicii. "Mi-au spus ca exista o parte a populatiei care nu crede in reusitele tovarasului Ceausescu si ca acestia incearca sa puna la cale o lovitura de stat. Mi-era frica de o revolta in interiorul Bucurestiului, familia mea era acolo!" Se intoarce cu spatele si ia in mana o poza veche, cu sotia sa. Absent, povesteste mai departe...
Pe 6 aprilie 1972 a reusit sa obtina informatii despre coletul trimis lui Bodiu Anatolie de catre o firma din RFG, "crima" impardonabila la acea vreme.. "Stiam ca Bodiu avea cel mai mare dosar din Maramures", declara Bucur Nicolae, "si, cand am aflat de colaborarea sa cu nemtii am stiut ca il avem in plasa. Dar atunci eram tanar si nu mi-am dat seama ca am fost jucat pe degete de comunisti. Daca stiam ca, cativa ani mai tarziu omul va fi gasit mort in camera sa de hotel, nu mai dadeam nici o informatie!". Ochii imbatraniti ai barbatului incep sa straluceasca in lumina becului din camera. Va trebui sa traiasca toata viata cu sentimentul de vinovatie, stiind ca a fost complice la moartea unui om.

"Dusmanii poporului"
Unul din acesti "dusmani ai poporului" a fost Bodiu Anatolie. Colegii sai spun ca era un om cu adevarat inteligent, care a studiat in strainatate si a devenit un expert in domeniul in care lucra. Sfarsitul sau avea sa fie unul violent, dupa cum isi aduce aminte Bucur Nicolae.
Printre informatiile clasificate ca fiind secrete de Stat sunt si determinarile geologice prin care se evalueaza rezervele nationale de metale si minereuri rare, pretioase, desperse si radioactive.
In anul 1966 Bodiu a fost directorul Institutului de Cercetari Miniere. Pentru ca nu a acceptat diletantismul in profesie, "sapatorii" l-au reclamat la Ministerul Minelor. Aceasta a fost cauza transferarii sale din Baia Mare la Uzina de Preparare de la Feldioara, institutie specializata in prepararea minereurilor radioactive. Nota data spre atentia securitatii de Bucur Nicolae propunea ca: "dr.ing. Bodiu Anatolie sa fie inclus in baza de lucru cu aprobarea organelor de partid, urmand a se lua masuri de verificare a sa." La 17 august 1973, Bodiu este contactat de Securitate! Cel care a gandit acest pas a fost maiorul Gherman Ioan (seful serviciului III). Doua zile mai tarziu, o nota semnata de Gherman intareste faptul ca Bodiu este lucrat in continuare prin dosar de urmarie informativa. Nu cazuse "la pace" cu Securitatea. La inceputul anilor '80, aflat intr-o deplasare de serviciu in Bucuresti, Anatolie Bodiu este gasit mort in camera de hotel. Avea trei copii.

Dosarele securitatii in atentia CNSAS
Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a fost infiintat in 1999 si functioneaza conform Legii nr. 187 din 07.12.1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica. Consiliul a intocmit o lista a informatorilor, care, in urma colaborarii cu Securitatea au comis o serie de crime impotriva umanitatii.
Pe lista CNSAS-ului de afla si numele lui Bucur Nicolae, dar el este doar un peste mic intr-un ocean plin de rechini. Multi din fostii colaboratori au ajuns sa indeplineasca roluri importante in societatea de azi. Cu averile stranse de pe vremea cand comunismul era inca in floare, si-au asigurat viitorul in cele mai bune pozitii de conducere. Directorul CNSAS, Claudiu-Octavian Secaşiu, declara ca "cei mai multi politicieni au colaborat cu Securitatea inainte de caderea lui Ceausescu" si ca deconspirarea lor va aduce politica din Romania la standardele impuse de regimul democratic in care traim.

 In 22 decembrie 1989, Departamentul Securitatii Statului, politia politica a regimului comunist, avea un efectiv total de 15312 anglajati, din care 1228 erau civili. De asemenea, beneficiase de serviciile a peste 400.000 informatori, dintre care 136.000 au fost extrem de activi in zilele premergatoare evenimentelor din 1989, soldate cu fuga si apoi executarea familiei Ceausescu.
Dupa atatia ani petrecuti in teroarea comunismului, oamenii inca ma mai avertizeaza: "Ai grija, a fost securist!". Nu trebuie sa imi pun increderea in batranii care trec pe langa mine, care au fost "privililegiati" sa transmita informatii Securitatii.



Monica-Maria Lungu
O seara pentru tinerii din toata tara
 Noaptea Alba a artei

 Cultura pe gratis
 Muzee deschise pana tarziu, proiectii de filme, concursuri sportive si culturale, dar si concerte. De acestea au avut parte tinerii din Bucuresti si din orase precum Pitesti, Constanta, Iasi, Sibiu, Cluj, Oradea, Brasov, Craiova sau Petrosani. In  noaptea de 4 spre 5 noiembrie, muzeele au ramas deschise pana la orele 21:00 - 22:00, Vama si Vank au concertat in fata Teatrului National Bucuresti, iar librariile Diverta, care s-au inchis in jur de orele 00:00, au oferit reduceri de 10, chiar 15%. Pentru a avea o noapte alba completa, Casa de Cultura a Studentilor a difuzat, pana la 4 dimineata, filme romanesti recente premiate la Cannes. Printre ele au fost "Cum am petrecut sfarsitul lumii", "Legaturi bolnavicioase" sau scurt metrajul "Marinela de la P7".

 Concert versus librarii
 Intrari gratuite la muzee, filme proiectate toata noaptea si reduceri la Diverta - tinerii au profitat de ele, inainte sau dupa concert. Daca nu veneau de la un muzeu sau de la librarie, urmau sa se duca sa vada un film. "Vreau sa profit de prima noapte de genul asta de la noi, sper sa apuc sa vad doua filme de la Casa de Cultura a Studentilor, ca nu se stie daca se va repeta", a spus o tanara putin ragusita dupa cantecele Vamei. Alti tineri se intorceau la concert, dupa ce inghetasera in fata portilor inchise prea devreme ale muzeelor. Iar la Casa de Cultura a fost mai plina ca niciodata. Fata de programul oficial, concertul a intarziat putin si reducerile nu au atins limita promisa de 15%, insa filmele au reunit o parte din cei prezenti mai devreme in fata TNB-ului.

 Vama in centrul Bucurestiului
  Un vocalist cu o caciula care aproape ii acoperea ochii, un chitarist cu parul lung si cret si un clapar scund, aproape de nevazut, au facut o multime de elevi si studenti sa le cante melodiile, timp de aproape doua ore. Chirila, imbracat subtire pentru o seara de noiembrie, si-a interpretat cele cateva cantece pregatite pentru eveniment, oferindu-le un spectacol pana si anagajatilor hotelului Intercontinental, care luau pauze din ce in ce mai dese pentru concert. Tinerii si-au aprins brichetele cand Tudor Chirila a cantat Zmeul, melodia din filmul in care joaca, Legaturi bolnavicioase. Publicul a cantat melodii care le-au amintit de toate concertele trupei tinute vara trecuta pe malul marii.

 Arta la 0?C
 Vantul rece, frigul si mirosul de iarna nu au oprit nici participantii la concursul de grafitti, nici greselile gramaticale ale prezentatorului, nici chitara lui Eugen Caminshi, membru al Vamei. Cultura a reusit sa atraga tinerii si sa ii faca sa nu adoarma aproape o noapte intreaga de sambata. Din medii diferite si cu gusturi diferite, elevii si studentii au acceptat si oferta altor studenti din ultimul an de a le vedea o piesa de teatru exersata mult timp. Concertul intarziat a compensat un prezentator neatent, iar vanzatorul de popcorn si vata de zahar a facut mai usoara asteptarea celor doua trupe, in franturi de melodii romanesti remixate, in momentul Kartier, un proiect parte a Centrului Cultural Bucuresti. Nu s-a povestit prea mult dupa eveniment, dar si urmatorul va fi bine primit, va fi o ocazie buna de a mai beneficia de mici cadouri culturale.

 Intaia manifestare
 Programul pilot Noaptea alba a inceput in Franta in anul 2002. Potrivit presedintelui Autoritatii Nationale pentru Tineret (ATC), Borbely Karoly, proiectul pentru anul viitor va avea o amploare si mai mare. In iunie 2007, Bucurestiul si Roma nu vor dormi in aceeasi seara. "Vreau sa introduc acest tip de eveniment in Romania pentru ca este unul foarte agreat de tinerii din tarile UE. Este primul eveniment de acest tip la noi si vom incerca sa acoperim o arie cat mai mare de interes pentru tinerii din Romania", a conchis Karoly. Desi promovat doar in ultimele doua zile, spectacolul si-a atins scopul de a strange atatia tineri incat sa umple spatiul din Piata Universitatii.



Emanuel Panfil
Te joci si castigi

 Cati tineri nu s-au jucat cel putin o data un joc pe calculator? Aproape ca-i poti numara de degetele de la o mana. Gaming-ul reprezinta una dintre principalele forme de divertisment preferate de tineri, majoritatea baieti. Unii se joaca doar pentru distractie. Altii scot bani frumosi din aceasta activitate

Gaming-ul de performanta.

 Pentru gamerii profesionisti,castigarea banilor este o joaca. Atat la propriu, cat si la figurat. Din gaming se pot obtine bani frumosi. Un jucator de Warcraft III, spre exemplu, poate castiga sute sau chiar mii de euro lunar. Tot ceea ce trebuie sa faca pentru a fi platit este sa joace jocul preferat, si, bineinteles, sa castige. Viata de profesionist nu e chiar usoara. Gaming-ul devine un stil de viata. Jucatorii de top isi petrec majoritatea timpului jucand si gandind strategii cu care sa-si invinga adversarul.
 

Competitii pentru gameri.

 Cea mai importanta competitie pentru toti gamerii din lume este anualul World Cyber Games (WCG). In tari precum Germania sau Coreea de Sud, evenimentul este chiar televizat. Premiile sunt de-a dreptul fabuloase. Campionul din acest an la Warcraft III a castigat 30.000 de dolari.
Exista si competitii mai mici, dar la fel de celebre. Pe web site-ul www.incup.de, se organizeaza un concurs saptamanal, care pune la bataie un premiu de 500 de euro. Pe langa recompensa materiala, se obtin si puncte pentru un clasament care se face la sfarsitul fiecarui sezon.

Pro gaming-ul la romani.

 In Romania, gaming-ul este inca la inceputuri. Lipsa interesului din partea sponsorilor ne face sa ne situam printre ultimele state din Europa in ceea ce priveste aceasta activitate. Am stat de vorba cu  Lazar Silviu, cel mai bun jucator roman de Warcraft III - un adolescent de 18 ani, robust si putin scund pentru varsta sa. Dupa parerea lui, in Romania nu exista gaming profesionist. Nici macar el, care a reusit victorii impotriva unor nume importante ale Warcraft-ului mondial, nu se considera un profesionist. Mi-a spus cu glasul plin de regret ca la noi, pana si conexiunea la internet iti poate pune probleme serioase. "Nu doar o data am fost descalificat pentru ca mi-a picat netul". O alta problema intampinata de gamerii romani este lipsa echipamentelor performante." E ca si cum ai avea o masina mai slaba decat a adversarului", a adaugat gamerul, oftand.

Scoala vs gaming

 Principalul inamic al gamerilor ramane insa, scoala. Media de varsta a gamerilor profesionisti este de aproximativ 18 ani, majoritatea lor fiind inca la liceu.Campionul nostru, Silviu, cunoscut in lumea virtuala sub pseudonimul TEG-NightEnd, este elev in clasa a 12-a la "Colegiul National Traian" din Buncuresti. Examenul de Bacalaureat, care se apropie amenintator, l-a determinat pe jucator sa se gandeasca la o pauza competitionala. Dar nu toti jucatorii procedeaza la fel. In alte state, tinerii abandoneaza scoala in favoarea gaming-ului. Pentru a se perfectiona, un gamer se antreneaza in jur de 8 ore pe zi, lucru imposibil de realizat pentru un elev. Ceea ce ii motiveaza pe gamerii profesionisti este in primul rand partea materiala. Sumele castigate de acestia sunt doar un vis frumos pentru ceilalti tineri de varsta lor. Un alt beneficiu de care se bucura unii jucatori este prestigiul.
Silviu mi-a spus ca primeste mesaje de la fani, atat din tara cat si din strainatate." Daca eu am fani, si sunt un fel de anonim in Warcraft-ul international, pot sa imi imaginez simpatia de care se bucura marii jucatori."

Gaming-ul ca joaca.

 Cea mai mare parte a gamerilor sunt amatori. Unii joaca doar pentru distractie, si nici nu s-ar gandi vreodata sa devina profesionisti. Altii ar vrea sa devina profesionisti, dar nu reusesc din diferite cauze: nepricepere, lipsa de timp sau echipamente, si multe altele. Acestia din urma, care ar vrea sa devina gameri dar nu pot sunt numiti "noobi". Termenul este corean si poate fi tradus prin "novice", dar mai are si o usoara tenta de ironie.
 



Cristina Bălaş

   Lipscani - un colt apus ...






     Un colt din vechiul Bucuresti

Ca fiecare adolescent frecventez anumite localuri in care ma intalnesc cu prietenii, stam, ne distram. Unul din aceste locuri se numeste "La Curtea Veche", pardon, se numea, si de ce spun asta, fiindca, cu parere de rau, acel local s-a inchis.
In urma cu 4 ani eram cu o prietena si am descoperit in ceea ce demult se numea centru capitalei, actualmente Bucurestiul Vechi, un local foarte intim, pozitionat vis-a-vis de Biserica Curtea Veche. Era un bar in adevaratul sens al cuvantului: scaune inalte, separeuri cu canapele de piele, un etaj construit in lemn, un televizor la care aveai acces oricand si un joc de darts. In fiecare iarna frecventam acel bar; un rol foarte important il avea si tot ceea ce vedeam cand ieseam: Hanul lui Manuc, strazile pavate cu piatra cubica, cladirile cu un aer burghez....centrul istoric al capitalei si poate singurul loc cu adevarat atractiv din Bucuresti.
  Cu timpul am ajuns sa-l cunosc pe cel care a investit in acest local, financiar si nu in ultimul rand sentimental: un croat aproape de 50 de ani, pe numele lui Misko. In anul 1993 cand pentru prima oara a venit in Bucuresti s-a simtit foarte apropiat de Lipscani si in mod special de o bodega pe care si-a propus s-o transforme in barul pe care intotdeauna l-a visat. Ne-a aratat poze tulburatoare cu acest loc. O mizerie lucie destinata oamenilor saraci, betivilor si tuturor celor care vroiau sa se ascunda de freamatul unei capitale eliberate,oamenilor care vroiau sa fuga de noua democratie instaurata si sa se refugieze in trecut.
 Timpul a trecut, afacerea a incaput sa mearga bine si mai mult, am inceput sa ne cunoastem toti care mergeam acolo, era locul nostru de relaxare si in jurul acestui om in acel local s-a creat un cerc frumos de prieteni.
 Inca de iarna trecuta intr-o discutie avuta cu Misko, acesta imi spunea: "este posibil sa inchida "La Curtea Veche" fiindca se pare ca restaurarea a ajuns pana aici", lucru pe care nu l-am inteles mai ales ca zona Lipscani era inchisa de peste 2 ani si inca nu se facea nimic, pana in clipa in care am primit explicatia: "cine ar vrea cu adevarat sa restaureze aceasta zona, cand se mai poate constui un Mall in care potentialul client intra si iese satisfacut. Gaseste restaurante, baruri, locuri de joaca pentru copii, sali de cinema, magazine care vand articole de la chiloti pana la ceasuri si tot felul de suveniruri si in plus, ti se ofera si o parcare gratuita dar arhiplina. Oare in asta consta adevarata valoare a unei capitale, in cat mai multe Mall-uri? Oare nu ar fi mai bine ca acest centru istoric, acest loc pitoresc al Bucurestiului sa fie dezvoltat, sa fie ridicat? Desigur ca nu, domnii nostri edili nu ar mai fi multumiti de veniturile lunare, bonusul la salarii! Aceasta zona e inchisa de foarte mult timp si singurul lucru care s-a facut a fost sa fie mutate unele familii de rromi.  E o zona cu un  potential enorm si exista loc chiar si pentru hoteluri luxoase, restaurante sau baruri tipic romanesti. Pe cine intereseaza de un bar al unui croat daca nu se manifesta interes pentru un intreg cartier?".

Lipscani 'a fost odata'--

 Dar ce a insemnat acest Lipscani pentru Bucuresti, pentru bucuresteni?
 Strada Lipscani a preluat numele de la negustorii romani, greci, bulgari, sarbi, evrei, armeni care desfaceau in pravaliile lor marfa adusa din celebrul iarmaroc din Lipsca (Leipzig). Principala marfa comercializata de negustorii de pe strada Lipscani era lipscania adica panzeturi, stofe, postavuri din Flandra, flanele de Viena, matasuri de Lyon etc. De aici si numele. Negustorii care isi strigau odinioara marfurile incercand sa-i ademeneasca pe boierii cu pretentii la blanuri scumpe au disparut complet. Hanurile care odata pareau primitoare si care parca ii asteptau pe negutatorii cu chef sa intre si sa le ofere cea mai mare ospitalitate asteapta acum sa se transforme in praf.
 

Acum este...

 Dar ce inseamna acest Lipscani pentru Bucuresti, pentru bucuresteni si mai ales pentru straini pentru deschiderea pe care o vom avea incepand cu 2007?
 "Centrul istoric al Bucurestiului e  o radiografie a Romaniei. Se propun multe solutii pentru revigorare dar se face prea putin", spune Crenguta Rosu, managing partener la firma de relatii publice DC Communications. Aceasta zona a fost declarata acum trei ani  zona de interes national, iar Guvernul a promis ca va oferi facilitati investitorilor care ar dori sa contribuie la refacerea zonei din jurul Lipscaniului.
 Pe de alta parte, pe langa rolul cultural pe care ar trebui sa-l joace Lipscaniul, ar putea fi si o "jucarie" a autoritatilor care, daca ar sti cum sa o manevreze, ar scoate bani frumosi. Dar cum edilii capitalei nu se pot gandi la crearea de locuri de munca  sau pentru turisti, tot ce poate ramane la ora actuala din Lipscani este doar un centru vechi aflat in cadere libera. Un Lipscani restaurat ar putea revigora turismul in Bucuresti si ar putea deveni o adevarata atractie pentru strainii care viziteaza capitala. Dar bineinteles aici ar veni replica edililor care ar suna cam asa: pentru ca acest vis sa devina realitate, trebuie investita o suma foarte mare de bani.. Da, domnilor..dar nu in ferestre cu geam termopan si in gresie pe peretii exteriori de pe cladirile vechi de peste 600 de ani. Ci tocmai in caracterul specific al acestei zone uitate, un centru istoric care ar putea fi foarte usor considerat o rezervatie arhitecturala pt ca procesul de revigorare al Lipscaniului consta tocmai in pastrarea specificului cultural al strazilor de aici. Oare nu s-ar putea recrea ce a fost odata, acel centru plin de magazine mici, restaurante tipic romanesti, cladiri vechi dar in acelasi timp conservate. Poate e timpul sa aratam celor care nu acorda nici un credit Bucurestiului de a face parte din marile capitale ale Europei.
 In centrul istoric se afla ansambluri arhitecturale exceptionale, 40 % dintre cladiri fiind monumente isorice trecute la patrimoniul national. Acestea au reusit sa supravietuiasca repetatelor cutremure si demolarilor care au avut loc in perioada comunista. Ceea ce a ramas din aceasta zona sufera in prezent de lipsa efectului de conservare dus la capat de indiferenta oamenilor.
 Insa, banii vorbesc din nou. S-a incercat un proiect de reabilitare a zonei in urma cu cativa ani la cererea primariei. Un grup de studenti de la Facultatea de Arhitectura "Ion Mincu" a realizat un proiect ce cuprindea restaurarea sau chiar reconstruirea unor cladiri vechi ca de exemplu, Hanul Gabroveni din care a mai ramas doar zidurile innegrite, barnele de lemn si mult gunoi, Curtea voievodala veche de 600 de ani care influentase puternic evolutia zonei, constructii ale caror reparatii ar fi dus la 100 de milioane lei vechi. Proiectul mai presupunea crearea a trei pasaje subterane. Insa, cei care au vrut sa duca planul la bun sfarsit s-au lovit de eterna problema: refacerea unui metru patrat de perete costa 250 de euro, iar construirea unei fundatii vechi costa de doua ori mai mult decat ridicarea uneia noi.
 Foarte bine, dar nu se ia in considerare un lucru simplu. Am inteles ca nu exista posibilitatea unei finantari de 200 sute de milioane de euro pentru refacerea completa a zonei, dar nimeni nu se gandeste ca nu este nevoie neaparat de acest lucru. Daca s-ar reface macar fatadele cladirilor si in general, aspectul urban al centrului istoric, ar fi un mod mult mai eficient de a pune in valoare potentialul economic si farmecul zonei. Doar niste simple masuri de restaurare ar duce la atragerea investitorilor si la cresterea moralului localnicilor.
 
 
 
 
 
 

....Dar avem Mall-uri

  Daca ar fi sa trecem in extrema cealalta unde se investeste de cativa ani buni numai in mall-uri si ridicari de imobile sau chiar cartiere intregi, lucrurile sunt foarte simple: spatiul comercial din Bucuresti va ajunge in 2009 la aproximativ 400.000 de metri patrati fata de 130.000 de metri patrati, in prezent, potrivit unui studiu de piata al companiei imobilare DTZ Echinox.
 In cei 130.000 de metri patrati ocupati de spatiu comercial se afla Bucuresti Mall, Unirea Shopping Center, Plaza Romania, City Mall si Feeria. Cea mai puternica crestere de spatii comerciale se va dezvolta in sectorul 6 unde va fi construit Cotroceni Park care va avea 53.000 de metri patrati, Colosseum de 120.000 de metri patrati si Sema Parc de 100.000 de metri patrati. Sectorul 1 va mai respira putin aer, aici construindu-se doar Baneasa Shopping Center de 65.000 e metri patrati, o Promenada de 33.000 de metri patrati si o Metropola Center de 37.000 de metri patrati. Cei mai "liberi" vor fi locuitorii  sectorului 5 unde va fi ridicat Liberty Mall de 26.000 de metrii patrati, urmati de cei din sectorul 3 cu centrul comercial Sun Plaza care va avea 76.600 de metri patrati si in cele din urma sectorul 2 unde se va ridica Galeria Bucharest de 57.000 de metri patrati. Detalii precum extinderea mall-urilor deja construite ar fi de prisos, dar merita sa le amintim: Bucuresti Mall se va extinde cu 8000 de metri patrati, iar in proiectul Esplanada se va include un segment comercial care va avea 40.000 de metri patrati.

Daca ar fi trait Caragiale....

 Pentru Caragiale, Bucurestiul a fost un imens insectar din care si-a extras atent personajele. N-a semnat nici o lucrare declarat despre Capitala, dar aproape tot ce a scris a fost radiografie ironica a tipurilor bucurestene. A locuit aproape 35 de ani in Bucuresti si chiar daca a avut de multe ori intentia sa plece la Brasov, la Timisoara sau chiar la Cluj, s-a stapanit de fiecare data si a ramas in "micul Paris al Orientului", "loc de petrecere... unde totul e scump...", deoarece ca orice capitala "trebuie sa dea tonul progresului...", "totusi un oras fara monumente si fara istorie".
 In lucrarile sale sunt amintite locuri din Lipscani precum: "cafeneaua simandicoasa Schreiber", vechiul han a lui Manuc sau "lianele ca Lipscani-ul" si intalnesti chiar si fragmente precum "adineaori, în Lipscani, am aflat de arestarea lui Catavencu". Ma intreb daca Caragiale ne era contemporan oare mai avea ce sa evidentieze sau se integra si el in acest import de civilizatie si cultura si nici nu observa cum capitala noastra mult iubita isi pierde valorile istorice? ...Sau poate am putea citi  asa ceva "Trecand prin Strada Lipscani in primul rand veti fi intampinati de noua creatie in materie de muzica a cunoscutului interpret Guta. Mai departe, pe masura ce intrati in atmosfera, veti fi abordati de vanzatorul de sosete, care va prezinta, la super-oferta, doua perechi de ciorapi la pretul de 10 Ron. Alaturi, este asezata strategic masuta cu chilipiruri a domnului Ghe., care comercializeaza "bunuri". Adica ceasuri demontate si reasamblate, nasturi, surubelnite, pioneze, carioca. Toate la un pret de nimic. Pe partea stanga, ascultatorul de muzica incearca sa convinga o doamna ca la taraba lui se vand pantaloni si buni si ieftini in acelasi timp. Apoi, de oftica, incepe sa dracuiasca in timp ce clienta lui pleaca neinteresata. Iar spre incheierea traseului puteti viziona o piesa la Teatrul de Revista sau puteti face o vizita pana la terasa de pe colt, unde puteti servi o bere si o portie de mici prajiti in bataia (de joc) a vantului."...oricum ar fi, nu cred ca ne mai putem mandri cu un centru istoric al capitalei.

 Multi primari s-au laudat ca se vor ocupa de centrul istoric al Capitalei pe care o aveau sub conducere. Ei au fost alesi pentru promisiuni, iar zona arata la fel de rau. E nevoie sa cada pe noi o cladire, ca sa se schimbe ceva?!", se intreba, revoltata, una dintre locatare. "Din vina oamenilor este mizerie si zona a ajuns asa urat. Omul strica, omul trebuie sa repare".
 Deci, nu e doar vina edililor, ci a noastra, a tuturor, a "generatiei de import"!



Nela Nechifor

Renasterea printre oameni

Trecutul si familia sunt mirodeniile unei retete vitale ce poarta numele de viata. Folosite in exces, moderat, sau presarate, ele pot schimba gustul, nu insa si obiceiul de a fi utilizate, macar in postura de amintire.

Urmatorul pas
Conform statisticilor anual 5000 de tineri din centrele de plasament , care implinesc varsta de 18 ani, sunt nevoiti sa isi paraseasca locul in care au crescut, in care au invatat notiuni de scoala, de durere lipsuri sau bucurii si sa  infrunte viata si mentalitatile dintr-o societate care nu isi foloseste bratele decat pentru a le tine inchise. Lipsa unui loc de munca, si de cele mai multe ori a unei locuinte, sunt problemele pe care majoritatea acestor adolescenti le intampina, insa ele pot fi si evitate prin munca si o ambitie dictate de un caracter puternic.

Munca pentru viitor
Zambeste de cand a inceput sa vorbeasca cu mine. Ochii albastri ii stralucesc intr-un mod sincer cand imi spune ca este student la Universitatea Romano-Americana ; doar framantatul mainilor si gesticularea rapida ii mai tradeaza o nesiguranta : aceea de a fi privit cu alti ochi, daca imi va dezvalui amanunte dintr-o perioada pe care incearca sa o numeasca normala. Sunt cei 9 ani de orfelinat, pe care Tudor Chivu, acum de 22 de ani, i-a trait intr-un centru de palsament din Slobozia, un loc care poate i-a facut bine. Asa gandeste acum tanarul student la Facultatea  de Economia Turismului , dupa atatea ore, zile si luni in care a incercat sa suplineasca lipsa familiei cu cativa prieteni si un studio mai intens.
" La inceput ma vizitau ai mei , apoi au renuntat. Nu stiu de ce. De la 14 ani din cand in cand ma mai duceam eu acasa, insa nu stateam decat o jumatate de ora, pentru ca nu simteam afectiune! " , a spus Tudor vizibil stanjenit. Cand an deschis subiectul despre familie , tanarul slabut din fata mea, a inceput sa imi vorbeasca foarte repede cu o voce care trada raceala. Lipsa posibilitatilor materiale de acasa a fost motivul pentru care el a crescut in orfelinat.
" Nu le-am reprosat nimic niciodata parintilor mei. Nu prea am discutat cu ei despre acest subiect, insa de fiecare data cand au nevoie de ceva ii ajut daca pot, pentru ca muncesc ocazional, iar de Sarbatori le fac cadouri!". Sunt cuvintele unui tanar care desi nu avut iubire multi ani, a invatat sa o daruiasca. Lipsa afectiunii, tratamentul violent aplicat de colegii mai mari din centru, despre care Tudor a refuzat sa vorbeasca prea mult, Nicoleta, sora de 17 ani care are un copil si Ionut, fratele care munceste cu ziua, l-au transformat intr-un luptator , asa cum declara chiar el. Cunascator a doua limbi starine, a reusit sa se faca apreciat  de catre educatorii din centrul de palsament si asa a ajuns de doua ori in Austria impreuna cu alti colegi mai "rasariti". Aici a legat prietenii, si-a castigat proprii bani din carat de mobila si activitati de zidarit practicate in timpul liber, uneori s-a simtit marginalizat, insa toate au meritat pentru bursa cu care in present isi plateste facultatea.
Deodata se ridica brusc, se scuza si merge catre un mic resou asezat in mijlocul camerei de camin. Se ardeau cartofii pe care Tudor ii pregatea pentru Anca, prietena lui de jumatate de an. " Ea stie sa ma iubeasca! " , mi-a spus el putin stanjenit.
Inainte sa plec, a scos ganditor ,dintr-o agenda cu colturile roase un bilet pe care l-a scris la 10 ani pentru --"nimeni" .Am inceput sa il citesc:
"Mama, vreau sa vii la mine ca nut e-am mai vazut de mult si vreau sa iti spun ca te iubesc foarte mult. Vreau sa ma iei acasa si sa te muti din casa aia. Mama si tata vreau sa va luati masina. Vreau sa ii spui lui fratiorul meu Ionut sa vina la centru.".I-am intins biletul, insa nu l-a mai asezat in agenda, ci l-a rupt, si a continuat sa amestece cartofii, intors cu spatele la mine.

Mentalitati care ranesc
Tudor are multi prieteni.
" Este un tip foarte intelligent cu ambitii defecte si calitati. Vrea sa realizeze ceva  pentru ca trecutul sa ii fie compensate. Nu isi merita trecutul si nu ar fi privit tocmai ok de ceilalti colegi, daca acestia ar sti adevarul " , marturiseste unul dintre cei 3 prieteni care ii stiu adevarata poveste. O poveste pe care o traiesc aproximativ 33.000 de copii care la inceputul anului trecut locuiau in centrele de plasament, o poveste  printre randurile careia psihologii citesc " sentimente de dependenta create de aceste institutii, insuficienta cunoastere a aptitudinilor si atitudini de subapreciere ". Aceste premise ingreuneaza integrarea socio- profesionala a acestor tineri, care in final au trezit interesul oamenilor competenti in domeniu.
Daca in perioada comunista doar organizatiile internationale au semnalat problema copiilor abandonati prin orfelinate si s-au implicat in rezolvarea sau imbunatatirea acestei situatii, astazi aceste initiative sunt o prioritate a Programului de Guvernare 2005-2008. Numerosi donatori (de bani sau ajutoare materiale) internationali, ONG-uri si institutii ale statului promoveaza masuri si solutii pentru ca tinerii institutionalizati in varsta de peste 18 ani sa se poata integra cu usurinta in viata sociala, sa isi poata continua studiile si sa isi gaseasca locuri de munca.
Pactul European pentru Tineret in cadrul strategiei revizuite de la Lisabona , adoptat in 2005  precum si proiectul  Strategia pentru Incluziune Sociala urmaresc indeplinirea acestor initiative, Consiliul European " a recunoscut faptul ca integrarea tinerilor in societate si in viata activa , precum si folosirea optima a potentialului lor reprezinta elementele esentiale pentru ajungerea la o crestere durabila in Europa ".

Cifre de--oameni
Conform statisticilor publicate pe Intenet, acum 16 ani, aproximativ 42.000 de copii abandonati traiau in institutii unde domnea mizeria, lipsa unor conditii decente de trai si a personalul calificat. Ulterior, o data cu implicarea materiala si specializata a organizatiilor nationale si internationale in dezvolatarea unor servicii ca masuri alternative la institutionalizare (asistentul maternal profesionist, familiile substitutive, centre mama si copil), procentul copiilor aflati in cadrul sistemului de protectie sociala a scazut. La inceputul anului 2005 numarul acestora era de 33.000 iar majoritatea aveau varste cuprinse intre 14-17 ani, conform Institutului National de Statistica. Numarul copiilor de varsta mica formeaza un procent care s-a micsorat in urma dezvoltarii serviciilor de ingrijire si a asigurarii unui personal calificat  care sa lucreze in centrele de plasament. Daca pe plan afectiv acesti tineri sunt ajutati de specialisti sa nu cedeze, pe planul pregatirii scolare , statisticile de pe internet indica un nivel descendent: 4,57% au absolvit sau sunt cuprinsi in invatamantul primar, 50,5%-invatamantul gimnazial, 26,8%-cel professional, 13,7%-invatamantul liceal, 0,02%-sunt cuprinsi sau au absolvit invatamantul universitar.

Sperante
Sperante --un sentiment comun dar cu conotatii si stadii diferite pentru fiecare om. Exista sperante mari , cum ar fi integarea in Uniunea Europeana si imbunatatirea imaginii Romaniei pe plan international, si sperante mici, cum ca salariile vor creste, vor exista bani in casa pentru medicamente si restul de cheltuieli, si vor exista case si pentru altii care spera ca oamenii nu si-au pierdut instinctual de a darui o bucata de paine sau o mie de lei. Chiar daca statisticile arata ca numarul copiilor abandonati a scazut , eu ma gandesc ca viata nu insemna  numere si foi de hartie la comun, ci capacitati de adaptare si vise la nivel personal, care nu pot fi indeplinite decat daca cei cu care traiesti zi de zi iti ofera un zambet si un sfat.
Tudor inca mai spera: nu la integrarea din 2007, ci la o mentalitate schimbata a oamenilor de pe strada.



Gabriel Secara
Metallica, legenda vie a muzicii rock






"Metallica inseamna patru prieteni norocosi care s-au intalnit si au cantat" - James Hetfield

Metallica este o formatie americana de heavy-metal, fiind compusa din patru membrii (James Hetfield - voce, Lars Ulrich - baterie, Kirk Hammet - chitara, Robert Trujillo - bass), una dintre cele mai cunoscute formatii rock din lume, avand la ora actuala opt albume vandute in peste 200 de milioane de copii si zeci de milioane de fani in intreaga lume.

Patru adolescenti, un singur vis

Formatia a luat nastere in Los Angeles, in 1981, cand James Hetfield si Lars Ulrich, doi adolescenti in cautarea unei formatii, au postat fiecare cate un anunt in revista The Recycler. Cateva luni mai tarziu s-au intalnit, au infiintat formatia iar lor li s-au alaturat Cliff Burton (unul dintre fostii basisti) si Dave Mustaine (ex-chitarist).
Avand o componenta completa, formatia si-a inceput inregistrarile primului demo intitulat "Hit the lights", dupa care au urmat si alte melodii ce au pus bazele primului album numit "Kill'em All", care, dupa cum spun unii critici, a reprezentat o piatra de temelie pentru muzica trash-metal a anilor '80.

Intr-o continua schimbare

La scurt timp dupa primele inregistrari facute, chitaristul Kirk Hammet il inlocuieste pe Dave Mustaine deoarece adictia acestuia la alcool il facea sa piarda spectacolele sau sa nu se prezinte la repetitii. Mustaine avea sa-si infiinteze mai tarziu propria lui formatie numita Megadeth, capatand notorietate mondiala, fara sa aibe insa acelasi succes pe care l-a avut Metallica.
Cel de-al doilea album, "Ride the lightening" avea sa aduca o usoara schimbare de stil, dar pastrand acelasi fond. Consecintele au fost majore. Muzica formatiei iese din anonimat si incepe sa fie difuzata la posturile locale de radio.
Dar adevaratul succes il cunosc de-abia in 1984, odata cu lansarea celui de-al treilea album, "Master Of Puppets" cand Metallica incepe vanzarea discurilor si in afara Americii.
Cativa ani mai tarziu, in 1986, in timpul concertelor de promovare prin Europa, formatia se intorcea din Suedia cand un tragic accident de masina s-a produs iar Cliff Burton - bassistul - si-a pierdut viata.
A urmat o lunga pauza pana ce Metallica avea sa revina pe scena rockului mondial.

Mai grei ca niciodata

Inca jelindu-l pe fostul basist, Metallica scoate in 1989 cel de-al patrulea album, "...And justice for all", o critica la adresa libertatii ingradite, primul lor album cu conotatii politice. Albumul este inregistrat avandu-l la bas pe Jason Newsted, o solutie de ultim moment, care in final se dovedeste a nu fi cea mai buna alegere.
Tot in 1989 Metallica realizeaza primul videoclip, la piesa "One". O critica dura la adresa razboiului din Vietnam, piesa devenind emblematica pentru existenta formatiei.
Datorita videoclipului, Mtv incepe sa difuzeze Metallica in heavy-rotation (cel putin o data pe ora pe tot parcursul zilei), radiourile americane de-abia putand sa faca fata cerintei tot mai mari a publicului iar nebunia acum avea sa-nceapa.
In 1991 iese pe piata cel de-al cincilea album, "Black Album", considerat de cei mai multi critici ca fiind cel mai bun album al formatiei si unul dintre cele mai bune albume rock din toate timpurile. Vanzarile au fost uriase iar turneul albumului a durat patru ani si jumatate - un record imbatabil chiar si pentru cantaretii genurilor de muzica usoara.
Formatia cucerise scena muzicii mondiale, erau cea mai mediatizata formatie din lume, atat la radio cat si la tv.

Ironia soartei

Din 1996 Metallica incepe sa-si piarda masiv din fani, poate datorita albumelor ce aveau sa urmeze, "Load" - 1996, "Re-Load" - 1997, "Garage Inc." - 1998, sau a noului stil abordat de formatie, sau poate chiar a scandalurilor de presa prin care erau tarati, sau poate toate laolalta. Cert este ca succesul acestora incepea sa scada iar formatia trecea printr-o criza de identitate.
Dupa lansarea albumului "Symphony & Metallica" - 1999, o colaborare a celor patru metalisti cu Orchestra Filarmonica din San Francisco, lucrurile par sa reintre pe fagasul lor normal, doar ca putin timp mai tarziu formatia sa se vada din nou fara basist.
In 2001, Jason Newsted pleaca din formatie motivand ca Metallica nu il mai reprezinta, iar solistul, James Hetfield se inscrie la programele clinicilor de dezalcolizare si dezintoxicare, o consecinta inevitabila a vietii de rock superstar.
Formatia se gasea realmente intr-o criza, fara basist, fara solist si fara niciun material pregatit, ceilalti doi membrii incep sa se intrebe daca mai exista oare formatia Metallica.

Rockul nu moare atat de usor

In 2003, dupa revenirea solistului, formatia inregistreaza cel de-al optulea album "St. Anger", adoptand si un nou basist - Robert Trujillio.
Albumul a fost un adevarat succes. Inspirat, dupa cum spun membrii formatiei, din vietile lor, din experintele, dezamagirile si bucuriile acestora, albumul reda o fata nemaivazuta pana atunci si explica in versuri momentele prin care a trecut formatia.
La ora actuala Metallica este considerata una dintre cele mai bune formatii rock din lume, avand in spate sute de premii, printre care: Best Metal Performance - 1990, 1991, 1992, 1999, 2000, 2001, 2004; Best Metal Video - 1992, 1996; Favorite Heavy-Metal Band: 1992, 1996; Billboard Music Award - 1997, 1999; Oustanding Drummer - 1999; Kerrang Awards - 2003.
In 2005, VH1 a clasat Metallica pe locul 5 in top 100 cele mai bune formatii ale tuturor timpurilor, iar momentan formatia a fost nominalizata pentru Rock And Roll Hall Of Fame, cel mai grandios premiu pe care un muzician rock il poate dobandi.



 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Copyright © Doina Ruşti