Doina
Ruști

Homeric la tipar

Ce fac scriitorii cât timp romanul se află la tipar? Unii se gândesc deja la următorul, fie o continuare, fie unul total diferit. În ceea ce mă privește, am avut noaptea trecută un vis... (2019-08-26)
Homeric la tipar - Doina Ruști
videoplay
Homeric

Nu știu de ce, dar nu-mi place să introduc în roman visele de noapte ale personajului. Deși uneori mai povestesc câte un vis, folosindu-l ca suport în construcția epică, n-o fac cu mare entuziasm. Cred sincer că visele au valoare confesivă, vreau să spun că sunt convingătoare doar spuse la persoana I, abia după ce între povestitor și interlocutor s-a stabilit o relație afectivă.

Noaptea trecută am avut un vis legat de romanul Homeric, aflat între timp la tipar.

Mă plimbam printr-un cartier misterios al Bucureștiului, când am dat peste un bărbat cunoscut. Așa cum se întâmplă în vis, știam bine că-l cunosc pe acel om, dar nu știam exact cine e: nu-mi aminteam numele, nu avea biografie. Totuși figura lui îmi era familiară, iar hainele - oh, Doamne! - mi se păreau împrumutate de la mine. Mai ales niște pantaloni de mătase, subțiri. Părea să nu mă fi observat (așa cum te ignoră eroii din vis). A trecut pe lângă mine, ulterior intrând într-o casă, unde n-aveam acces. Dar în mod paradoxal, puteam să-l văd în continuare, mișcându-se printre obiectele acelei case, scriind pe o filă imaculată. Și apropiindu-mă să văd ce scria, am citit cu mare surpriză:

“ Cum dai cu ochii de ea, îți vine s-o duci la nas…"

N-a fost nevoie să citesc mai departe, pentru că acolo, în desișul cuvintelor care se desenau sub ochii mei, mi-am dat seama că bărbatul familiar scria o frază din romanul Homeric.

Cea din filmul de mai sus.

share on Twitter
share on Facebook