Doina
Ruști

Doina Ruști va participa la două întâlniri cu cititorii constănțeni, în ziua de 2 aprilie a.c, prilejuite de apariția romanului Ferenike, ed. Humanitas, 2025.

La ora 12 va avea loc o dezbatere la Biblioteca Județeană, NI Roman (Str. Mircea cel Batrân nr. 104 A), pe tema: Autobiografic/confesiv/autoficțional în romanul Ferenike de Doina Ruști.

Alături de scriitoare, participă Ileana Marin, Iulia Pană și Amelia Stănescu, directorul bibliotecii.

Cel de-al doilea eveniment este programat pentru ora 19, la DOORS Club, un joc narativ inițiat de actorii Mirela Pană (Teatrul se Stat Constanța) și Ionuț Dulgheriu (Facultatea de Arte, Constanța). Este vorba despre întrare în romanul Ferenike prin două personaje din roman, un demers interactiv, pe margine conceptului epic ferein nike.

Romanul Ferenike de Doina Ruști, de câteva săptămâni, în topul vânzărilor din Librăriile Humanitas, este primul roman autobiografic al Doinei Ruști, dintr-o serie anunțată.

Având ca punct de pornire un eveniment din timpul copilăriei, romanul conturează treptat experiențe legate de istoria actuală, în ideea că orice faptă neînsemnată are consecințe, decide alte întâmplări, schimbă perspectiva asupra trecutului. Pe această temă este plasată o poveste puternică, despre rolul discret, dar important, pe care îl are orice individ în metamorfozele istoriei mari. Între vizita unei delegații vietnameze într-un sat din Câmpia Dunării și surprinzătoarea vizită a președintelui american Richard Nixon în România, se întind fapte care determină o parte însemnată a istoriei și mai ales a Războiului din Vietnam. Dar acesta este doar fundalul unor întâmplări mărunte, care treptat contribuie la una dintre cele mai însemnate experiențe ale naratoarei.

Ferenike constituie și un experiment de investigare a confesiunii, din zonele ei mistice spre cele histrionice sau manipulative, cu intenția declarată de a reaminti că dincolo de intenție sa află întotdeauna forța povestitorului.

„ În literatură nu fabulația se află pe primul loc, ci puterea ei de a face ca ideea să triumfe: ferein nike. Ferenike.”

Doina Ruști

Romanul aduce și o atmosferă balcanică, deconspirând sursa multora dintre scrierile Doinei Ruști, dar și „țesătura” unei istorii care începe în perioada dintre cele două războaie și ajunge în actualitate, alcătuind treptat o mitologie personală, a scrisului și a vieții.

„În lumea nesfârșită a casei noastre interbelice pătrundeau ecourile unui timp nou și crud. Pe nesimțite, în viața mea au intrat moartea și Ferenike.” (Doina Ruști, confesiuni)

Ferenike este numele unei femei, care pe la anul 400 î.Ch, deghizată, a participat la întrecerile sportive, unde aveau acces doar bărbații. În romanul Doinei Ruști, numele este simbolic.

Vie, curgătoare, povestea din Ferenike cucerește prin culoare.  Personajele, cu nume de la pitorești la stranii, sunt o galerie de tablouri pictate față-spate, realitate și ficțiune.

Lidia Bodea

,,Ferenike reconfirmă instinctul infailibil de povestitoare al Doinei Ruști. O proză cinematografică, formidabilă, cu rezonanțe mitologice, în care scenele ni se desfășoară în fața ochilor, iar câteva rulează chiar în buclă, continuu, obsedant, ca un memento al suferințelor lumii trecute, privite nu cu detașare, ci cu o limpezime totală, fără breșe.”

Roxana Dumitrache

„Doina Ruști face din ficțiunea autobiografică o Ferenike a istoriei, iar din scriitura – specifică – alertă, tensionată, rizomică, cu intrigi multiple, perfect calibrate, o Ferenike pentru ființa ei adevărată. ”

Ileana Marin

„Multe mi-au dispărut din memorie, dar țin și-acum minte dinții puștiului care povestea. De câte ori mă gândesc la Cornel, văd imediat gura, îmi amintesc maxilarul povestitorului din Filiași pentru că, oricât ai vrea, nu poți să faci abstracție de autor, nu rămâi doar cu fapta, ci, pe parcursul poveștii, crește inevitabil fața povestitorului.”

(Doina Ruști – Ferenike)

BIO

Doina Ruști este prozatoare, scenaristă și profesor universitar cu specializarea în istoria culturii și civilizației universale pentru film. A înființat grupul Ficțiunea și ține cursuri de scriere creativă la Universitatea din București.

Printre romanele sale cu miză socială puternică, se numără Fantoma din moară, Lizoanca la 11 ani și Logodnica, dar este mai ales cunoscută pentru trilogia fanariotă, compusă din romanele Homeric, Mâța Vinerii și Manuscrisul fanariot. A mai publicat Zogru, Cămașa în carouri, Omulețul roșu, Mămica la două albăstrele, Paturi oculte, Zavaidoc în anul iubirii și volume de povestiri. Cel mai recent roman al său este Ferenike.

Aproape toate scrierile sale au fost reeditate în mai multe ediții, dar și într-o serie de autor. Între cele mai recente romane traduse, amintim L’omino rosso (2021, Roma), The Book of Perilous Dishes (2022, 2024, Londra), Zogru (2022, Marsilia), A malom kísértete (2024, Budapesta) și Dorëshkrimi fanariot (2024, în albaneză).

În 2008 a primit Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, iar  în 2009, Premiul Ion Creangă al Academiei Române.

„Moartea lui m-a lovit grav și n-am putut să mă despart de el niciodată. Deși îl văzusem mort, apoi îngropat, chiar sub ochii mei, în realitate rămăsese cu mine. Creșteam măsurându-mă cu el, peste atâția ani, ziceam, o să am vârsta lui Tavică. Mai am atâția ani până o să fiu ca Tavică. Nu m-am gândit niciodată cum ar fi crescut el. Pentru mine a rămas la vârsta superbă, eliberat de bac, gata de medicină. Vorbeam cu el, continuam să-i cer sfatul. Prin facultate, era la modă să faci spiritism, iar eu îl invocam pe Tavică. Aș putea să spun că făceam un performing, o intrare în labirintul narațiunii. Tavică era personajul, era vocea secundă. Devenise așa de popular că veneau și de pe la alte cămine să-i pună întrebări. Aveam o cameră pe colț, care era colțul întregii clădiri, iar din colțul ăla apărea  întodeauna Tavică. Povestisem despre el atât de mult, încât circulau detalii din viața lui. Prin camera mea de cămin se perinda multă lume, iar după băute, discuții despre cărțile aflate în modă, inevitabil ajungeam la Tavică.”

(Doina Ruști – Ferenike)